

Acest recipient pentru opiu, provenind cel mai probabil din zona continentală a Asiei de Sud-Est (Vietnam, Laos sau nordul Thailandei), datează din perioada postbelică, aproximativ între anii 1960–1970. Este realizat din corn de vită, un material frecvent utilizat în artefactele populare din regiune, apreciat pentru durabilitate și simbolismul asociat forței și rezistenței. Suprafețele exterioare sunt acoperite cu o împletitură decorativă din sârmă izolată în culori variate — portocaliu, alb, maro, albastru și gri — indicând o tehnică artizanală adaptată la materialele disponibile în context local sau post-colonial, când reciclarea materialelor industriale era o practică comună.
Recipientul este prevăzut cu un dop din lemn și este însoțit de o linguriță de fier cu un mâner înfășurat într-un cordon textil torsionat, care permite transportul sau fixarea obiectului de îmbrăcăminte. Obiectele de acest tip aveau adesea o funcție dublă, practică și simbolică, fiind parte din trusa personală a consumatorilor de opiu, dar și marcă identitară într-un context social în care ritualul fumatului opiului avea valențe ceremoniale, spirituale sau de prestigiu marginal.
Înălțime: 8,5 cm
Diametru: 3,5 cm
Obiectul se prezintă în condiție bună, conform fotografiei. Se remarcă o patină naturală și urme de uzură compatibile cu vechimea estimată, fără intervenții recente vizibile. Sârma izolată își păstrează parțial cromatica originală, iar dopul de lemn și lingurița sunt intacți.