Bifacial, unealta de cuartit Paleoliticul mediu (Musterian) Libia

Bifacial, unealta de cuartit Paleoliticul mediu (Musterian) Libia

Unealta este un bifacial musterian, realizat din cuartit. Artefactul provine din Libia și are dimensiuni de aproximativ 9,5x6x2,5 cm.

Forma generală este ovoidală, cu margini ascuțite obținute prin tehnica de retuș abrupt și semiabrupt, caracteristică culturii musteriene (Paleolitic mijlociu, cca 120.000–40.000 î.e.n.). Bifacialul a fost cioplit prin percuție directă, prezentând un plan de simetrie aproximativ axial, ceea ce sugerează o funcționalitate versatilă, probabil ca tăietor sau instrument de prelucrare a pielii, dar și cu posibile aplicații ca armă de lovire.

Patina de suprafață, observabilă prin gradul de lustru și microciobituri secundare, indică o vechime autentică și un context arheologic specific regiunii nord-africane. Prelucrarea relativ îngrijită a marginilor și proporția între grosime și lungime arată un grad bun de standardizare tehnologică, compatibil cu tradițiile musteriene atribuite hominizilor neanderthalieni sau, în unele cazuri, Homo sapiens arhaici.

• Cultura musteriană (cca 160.000 – 40.000 î.Hr.) este asociată în principal cu Neanderthalienii din Europa și părți din Asia de Vest.

• Se remarcă printr-o tehnologie de cioplire a pietrei numită tehnica Levallois, care permitea desprinderea de lame sau piese cu forme controlate din nuclee pregătite în avans.

• Unealta musteriană tipică este racleta (scraper), folosită la prelucrarea pieilor și lemnului.

• Erau fabricate din silex și erau mult mai sofisticate decât unelte mai vechi (de tip acheulean), marcând o treaptă evolutivă importantă în controlul asupra materiei prime.

• Contextul cultural presupune grupuri de vânători-culegători cu organizare socială rudimentară, dar cu o cooperare suficient de avansată pentru vânătoare în grup și pentru îngrijirea membrilor răniți — există dovezi de îngrijire medicală de bază la neanderthalieni.

• Arta propriu-zisă nu este atestată clar la musterieni, deși există urme discutate (ocazional pigmenți sau urme de perforații pe scoici) care pot sugera forme de simbolism incipient.