

Molar de Lophiodon sp. Eocen Romania (Subpiatra jud. Alba).
Conditie conform foto.
Dimensiuni 3,5x4,5x2,5 cm.
Lophiodon (din greacă: λόφος lóphos, „creastă” și greacă: ὀδούς odoús „dinte”) este un gen dispărut de mamifer înrudit cu chalicotheres. A trăit în Europa din Eocen acum 52 până la 38 de milioane de ani, și anterior se credea că este strâns înrudit cu Hyrachyus. Lophiodon a fost numit și descris de Cuvier (1822) pe baza specimenelor din Formațiunea Sables du Castrais. Diverse specii de Lophiodon au fost raspandite în întreaga Europă in Eocen, acestea erau cele mai mari mamifere erbivore.
Morfologia molarului este caracteristică genului Lophiodon, cu cuspizi proeminenți și o suprafață ocluzală complexă, indicând adaptări pentru procesarea vegetației fibroase. Prezintă uzură dentară moderată și urme de mineralizare post-fosilizare, sugerând o fosilizare în sedimente terigene bogate în minerale ferice. Nu sunt vizibile fracturi majore sau consolidări artificiale.
Genul Lophiodon este bine reprezentat în depozitele eocene din Europa, în special în Franța și Germania, dar fosilele din România sunt mai rare.